ma intrebam de curand ce anume vrea lumea de fapt sa stie: adevarul sau restul? din plimbarile zilnice prin spitalele din cluj am reusit sa-mi dau seama de un lucru: nu conteaza varsta, statutul socio-economic, functia si nici macar educatia, in fata bolii suntem egali si marea majoritate adopta stilul "strut", adica capul bine ascuns in nisip/pamant/alcool/sau ce s-o mai gasi prin apropiere ca nu cumva, doamne fereste, sa ajunga vreo urma de adevar la urechile bine astupate si de acolo, mai departe spre creier si sa ne trezim brusc la realitate.
de ce prefera oamenii sa astepte pana cand nu mai pot de durere, pana cand nu se mai pot misca, pana cand este prea tarziu pentru a mai putea face ceva?
probabil nu o sa gasesc raspuns la intrebarea asta, cel putin nu unul care sa aiba si logica, si nu doar scuze.
de ce ma preocupa intrebarea asta?
in curand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu